Călătoresc pe-un fir de lumină,
Ţinut de mână de-o fiinţă străină
Purtat în altă lume,
Mai bună,fără costume.
Ea m-a luat din somn,
M-a luat când am fost om.
Nu mi-a dat niciun motiv,
Nici măcar nu mi-a zâmbit.
Mă las purtat de al ei val,
Mă las tras în nicăieri.,
Mă las condus cu toată firea .
O urmez uşor,lejer.
Când simt că trebuie să spun,
Acum ce-mi stă pe suflet,
Buzele-mi calm se dezlipesc,
Şi văd un roşu-violet.
Vorba-mi se transformă,
În imagini
Cuvântul prinde formă,
Şi zboară de pe pagini.
Orice gând cât mai distant,
Apare imprimat pe aer,
Între culoare şi cuvânt
ca un transplant.
Uimit de tot ce e aici,
De astă sublimă fantasmă,
Încerc să prind o fărâmă de adevar,
O minciună nevinovată,oricât de proastă.
Ajung într-un loc plin de oameni ciudaţi ,
Îmbrăcaţi în haine albastre,
Probabil că rasa mea făcea parte din “incuiaţi”,
Şi rasa lor din “astre”.
Un veşnic înţelept
Fereastra sufletului meu,
Îmi deschide-n minte,
Mă pofteşte să văd şi eu, şi-mi spune-n gând:
“Poţi descrie aşa ceva-n cuvinte?”
