despre lucruri...si altele.
Read More
pleoape vechi
pleoapele apei,
riduri de foc,
m-ascund in ele,si
nu mai am loc.
eu
nu cred ca-adospostesti lumina,
ba chiar mai mult tind sa gandesc
ca totul se termina
brusc,
ca un cutit,
intre noapte si zi,
ce spune mereu:
"nu sti ce va fi".
pleoapa deschisa,
aroma amintirilor,
tinde sa creada
absenta-ncercarilor.
un gand absent ce nu-l regret,
si ploaia ce loveste-ncet,
un tot incert ce nu-l contempli,
privire calma,pleoape vechi.
pleoape vechi ca o mumie
o viata alba dintr-o mie.
si veche . dar de ce?
nu stie.
importanta unei clipe
intr-o clipa se rasfrange,
propriul nostru univers,
viata,moartea,noaptea,soapta,
toate'apar ca un revers.
ca o cochilie mica,
sunt eternitati de-o clipa,
ce simbolizeaza parca,
dragostea,..o infinita.
orice clipa e o sansa,
iti ofera o revansa,
sa te-ndrepti,sa fi ma bun,
altfel, fuge chiar acum.
noi suntem clipa,
prin poarta existentei,
dar cadem ca un tipat,
prada inconstientei.
thx's to Olty@all rights reserved for this pic'
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
