simplul test de la religie a deviat . main ideea : Viata fara darul cuvantului,care e inlocuit de darul vizionarii .Sau in alt mod spus orice vorbesti se transforma in imagini. ENJOY>
Călătoresc pe-un fir de lumină,
Ţinut de mână de-o fiinţă străină
Purtat în altă lume,
Mai bună,fără costume.
Ea m-a luat din somn,
M-a luat când am fost om.
Nu mi-a dat niciun motiv,
Nici măcar nu mi-a zâmbit.
Mă las purtat de al ei val,
Mă las tras în nicăieri.,
Mă las condus cu toată firea .
O urmez uşor,lejer.
Când simt că trebuie să spun,
Acum ce-mi stă pe suflet,
Buzele-mi calm se dezlipesc,
Şi văd un roşu-violet.
Vorba-mi se transformă,
În imagini
Cuvântul prinde formă,
Şi zboară de pe pagini.
Orice gând cât mai distant,
Apare imprimat pe aer,
Între culoare şi cuvânt
ca un transplant.
Uimit de tot ce e aici,
De astă sublimă fantasmă,
Încerc să prind o fărâmă de adevar,
O minciună nevinovată,oricât de proastă.
Ajung într-un loc plin de oameni ciudaţi ,
Îmbrăcaţi în haine albastre,
Probabil că rasa mea făcea parte din “incuiaţi”,
Şi rasa lor din “astre”.
Un veşnic înţelept
Fereastra sufletului meu,
Îmi deschide-n minte,
Mă pofteşte să văd şi eu, şi-mi spune-n gând:
“Poţi descrie aşa ceva-n cuvinte?”
16 mai 2010 la 10:04
Minunat spus "darul cuvântului"... Interesantă glisare printre ideile spiritului creator, între culoare şi cuvânt, între muză (că bănuiesc că ea e "fiinţa") şi suflet. Iar finalul dă de gândit: chiar putem descrie aşa ceva în cuvinte? Ce zici? :)
16 mai 2010 la 14:36
Ea cu siguranta e fiinta,dar aici rolul ei nu era unul critic. Ea era " mesagerul ", tipa care-l prezenta comunitatii ei.
Iar finalul reflecta exact tema poeziei: ideea ca nu cuvantul e singurul mod de a comunica.Pe pamant,deoacamdata ,el este,sau este 99.9%.
Dar mai e un aspect vizat aici.Vezi tu,"cuvantul" e un mijloc finit de comunicare [sau asa cred] ,pe cand culoarea,imaginea,e practic si teoretic infinita.
Imi place sa ma limitez la lucruri infinite.
16 mai 2010 la 15:10
Poate cuvintele sunt finit, însă sensul lor tinde spre infinit. Şi pe pământ, cred că sentinmentele sunt un mijloc de comunicare cu o importanţă mai mare de 0,01%. Ştii, to feel. Dincolo de cuvinte.
Cât despre imagini, sunt perfect de acord cu tine. Poate nu şi în ceea ce priveşte culorile. Eu ador fotografiile alb negru, căci "comunică" enorm, adică esenţa. Imi place să mă limitez la esenţă ;)
16 mai 2010 la 18:41
nu cred ca pot..dar pot sa simt :)
16 mai 2010 la 19:59
imi place ti-a iesit..f bn:D
16 mai 2010 la 21:48
Nice man!
16 mai 2010 la 21:56
@deea,@ bogdan - Multumesc amândurora.
16 mai 2010 la 22:34
Uuuu..:>
aspect nou.
8 iunie 2010 la 23:54
14 iunie 2010 la 10:55
multumim Tek :D