-Dati-mi şi mie un bilet vă rog...
-Până unde ?
-Până oriunde...
"atunci femeia n-a mai ştiut a-i mai răpunde.i-a dat un bilet simplu,nesemnat."

Adevărul e-ntotdeauna la mijloc
iar pentru mine-aici nu se mai face loc.
E prea plin de oameni fără zel,
Plini de păcate,ure,fel de fel.

"Defapt daţi-mi spre nicăieri căci n-am un scop,
Sunt prea scârbit de tot,
Şi prea slăbit nu pot,
Aici vreodată să mă-ntorc.

Îmi simt hainele de ciment care mă trag în jos,
şi nu mă simt în stare,nici curajos ,
Îmi simt auzul ,cum spune calm "hai pleacă",
şi glasul cum îmi vorbeşte lin în greacă.

Merg spre neant,spre-un nou vis,alt compromis,
Oriunde am un prieten ,mi-am promis.
Oriunde pot să râd ,nu să mă laud,
Nu mă cunosc, şi asta caut.

Vreau să-mi fac drum până în viitor,
Să ştiu că merg pe timp şi veşnic n-o să mor.
Şi-n cest- drum dacă acum am să-l pornesc,
Pe terra nu o să mai dau,firesc.

Zâmbet de sticlă,
parfum de stele,
iubire în buclă,
amintiri fidele.

Dar realmente ,drumu-i altfel acum,
Căci acum mă ridic,dar tot acum apun.
Fiinţa asta ce juca ,jocuri fără teme,
Adoarme într-un final,înainte de vreme.

tu nu vei şti cum voi fi
dar mai ales cum am fost.
nu te-a interesat nici până-acum,
de-acum nu prea mai are rost.

Trenu ăsta de care vorbesc,
Nu opreşte pentru calători,
Doar că eu să mă liniştesc,
Opreşte doar în nori...

Sunt poate mai ursuz ,dar sigur nu-s mai bun,
Gândesc la nemurire,la veşnic rămas-bun."