spFlash

Sunt blocat între repaus şi creaţie,
Şi poate-aş avea nevoie de.? puţină ambiţie.
Ignorantă,nu-mi lipseşte nici un gram
O am de când copil fiind, bicicleta-mi reparam.
Nu ştiu ce să aleg,nu am nici o stare,
Am nevoie de-o consolare,ceva uşor,o completare
La tot ce-a fost şi e acum,la tot ce s-a pierdut pe drum.
Nu mi-e frica de nimic din lumea asta oarbă,
Căci frica ucide mintea,încearcă s-o absoarbă
Şi nu sunt fluctuant,nici eminent,nici insistent.
Sunt doar blocat într-un moment.
Într-o clipă,cât pleacă o săgeată,
Ce mă trece pe lângă mine la milimetru,
m-agaţă.

Pe drum de noapte,
Pe drum de zi ,
Visezi doar şoapte
Îndreptându-te spre zori de zi..

Destinaţia-i necunoscută,
Tu eşti abătut şi trist.
Spre o căbănuţă,
Te îndrepti îngândurat şi soluţionist ..

O licărire pe cerul stelat
Îti arată calea,
De pe drum ai plecat
Şi-n urmă ai lăsat amintirea..


thx's to Olty@all rights reserved for this pic'

Crengi de salcie,lacrimi înnegrite,

Îmbătrânite de timp , nimicuri adormite.

Riduri de sânge din mine se-adapă,

E-atâta vânt în jur, şi câtă singurătate,

                                E plin de păcate !

Flori de tristete au început sa râdă,

Ura din ele să nu se mai plângă.

Cântecul vântului fără speranţă

Urlă-n zadar, le seacă de viaţă,

                                 E plin de ignoranţă!

Sufletu-oglinzii fâlfâie-n mare,

Stă prins pe aţa timpului,

Între marmură şi-asteptare,

Pe pleoapa alintului?

                              E doar o-ntrebare!

Când sunt ursuz, tac ,refuz să vorbesc,

Pe mine –apasă toatem

Nu pot nici să zâmbesc,

Stare de spirit :

                            -SINGURĂTATE-

thx's to Olty@all rights reserved for this pic'

Ce gand alene,

Se scurge,

Se trece,

Prin albe vene.

Mute de speranta,

vechi de ignoranta,

triste'nfumurate,

momente aparte.

Si ce sinapsa exilata,

fortata,sa planga,

sa soarba,

dilatata.

Pe-un vechi covor,

ce s'a trantit,

ce s'a varsat,

de dor.

Copil fiind,

te-ai ridicat,

si ai urlat,

ca vrei sa cresti.

Ce tanar esti,

nu te gandesti,

nu urmaresti,

ce esti.

Si zbori in timp,

alergi in vis,

calci stramb ,

si te indrepti din mers.

Crescut'ai tu in timpul tau,

Ai ajuns acolo unde,

Nici codrii nu mai frematau,

Nici eu nu m'as ascunde.

Exilat de tine,

cauti calea spre trecut,

spre ganduri adolescentine,

spre'un orice-altfel inceput.

Regretu'i fara rost,

caci timpul nu se-ntoarce,

ai devenit subit anost

absent ca intre doua arce.

Vesnic mister,

prezent trecut

esti doar un "mester",

prefacut.

pleoapele apei,

riduri de foc,

m-ascund in ele,si

nu mai am loc.

eu

nu cred ca-adospostesti lumina,

ba chiar mai mult tind sa gandesc

ca totul se termina

brusc,

ca un cutit,

intre noapte si zi,

ce spune mereu:

 "nu sti ce va fi".

pleoapa deschisa,

aroma amintirilor,

tinde sa creada

absenta-ncercarilor.

un gand absent ce nu-l regret,

si ploaia ce loveste-ncet,

un tot incert ce nu-l contempli,

privire calma,pleoape vechi.

pleoape vechi ca o mumie

o viata alba dintr-o mie.

si veche . dar de ce?

   nu stie.

Trecut, prezent, viitor...trei cuvinte la care as putea reduce intreaga viata. Totusi, dincolo de simplitatea termenilor, as dori sa ma opresc la bogatia de sensuri a fiecaruia in parte.