Trecut, prezent, viitor...trei cuvinte la care as putea reduce intreaga viata. Totusi, dincolo de simplitatea termenilor, as dori sa ma opresc la bogatia de sensuri a fiecaruia in parte.

Sunt un om al prezentului, poate, in primul rand pentru ca el concentreaza trecutul si viitorul in "aceeasi clipa", cea de fata de care imi place sa ma bucur. Nu privesc niciodata in trecut, probabil pentru ca am pastrat din prezent si in prezent ceea ce mi-a fost folositor sa invat, fie din impliniri, fie din esecuri.
Imi place insa sa privesc spre viitor. Mi se pare ca imi aduce exact ceea ce ii lipseste prezentului, adica implinirea materiala a ceea ce in prezent ramane doar la stadiul de speranta.
Astfel, viitorul este definit prin vise , cel putin aceasta este explicatia filozofica . Deasemenea ,este imprevizibil , de aceea poate putem afla ce suntem, dar nu vom sti niciodata ce putem fi.

Uneori , gandurile de viitor imi baintuie mintea. Aceleasi intrebari “ce voi face cand voi fi mare “ sau “unde voi merge “ , “ce voi deveni” . Dar, in opinia mea , pentru a putea cu adevarat ajunge cineva trebuie sa te concentrezi pe prezent , sa savurezi clipa. Daca nu , traind doar cu idea zilei de maine , iti dai seama intr-un final ca viata ta era defapt una monotona , neremarcata .

Si cu ce te alegi pana la urma?cu bani,cu laude? Nu. Ceea ce puteam acumula e un trecut "stocat" in amintirile noastre..Dar nu e nimic rau in a retrai faptele consumate,momentele trecute,in a fi melancolic.









Marile schimbari se petrec intr-o secunda,dar pana sa ajungi la acel moment ai nevoie de ani intregi de pregatire.Apa fierbe la 100 grade.Poti sa o tii o vesnicie la 90 grade caci nu va fierbe.