vine o vreme cand,
desi nu ai bariere,plangi,
gasesti in tine'un dor adanc,
si te cufunzi,
            in tacere...

si chiar de sti,tu nu mai ai,
acum ce cu putinta face,
incerci sa stai,
sa razi de dor,
            pe langa viata care zace..

chiar de unii nu-nteleg,
a fost ceva,a continuat.
eu n- am de ales,
astazi ingerii din cer,
            mi te'au luat...

ei nu-nteleg,
lor nu le pasa,
si ce pacat..
iubirea trece,
            urme lasa...

leg cuvinte ce-mi soptesc,
urma ta in ale mele vise,
pe-un peisaj alb,pitoresc,
a doua viata,
            din culise...

adorm lin in neant,cu-o tandra mangaiere,
cuprins de-atingerea ta pustie.
un poet trist,plangand in tacere,
aspiratie,viata,
          si durere...