După-atata timp de stat si cugetat,
Mă trezesc hipnotizat într-un pat ciudat.
Zic trist : “ parcă-a fost ceaţă”,
Fara sa realizez că am o singură viaţă.

Sunt undeva ,
Între Jupiter si speranţă,
Într-un loc fără viaţă,
Fără distanţă.

Sufletu-mi abandonat pe un val  uitat,
Plânge continuu,
După  fericire prea mult a aşteptat,
Abandonat de timp ,fragil,frapat...

E atâta durere,
Dar nu mai simt nimic ,
Îmi pot părăsi trupul,
Fără să mă complic.

Şi ies din mine ,
Te văd pe tine.
Când intru înapoi,
Ne văd pe amândoi.

Sunt doar un înger de fum
Cu-o aripă arsă.
Sunt doar un înger din scrum,
O umbră ştearsă.