E nu mult peste miezul noptii,si ma gandeam
"Inimă nebună"
Şi râde , şi plange , se prinde de valuri,
Plutind printre ganduri
Se-agata de ramuri,
Se-agita inima mea.
Dar viata-i o clipa,
Mereu infinita
Mereu fericita,
In preajma ta.
Se tine de soare,
Plutind pe ninsoare,
Lasand fara boare
Adierea ta.
Se-agata de stele,
lasand printre ele,
o pata de-acuarele
Rupta-n doua bucatele.
Franta din luna,
mereu o nebuna,
precum o furtuna
Se-agita iar.
Şi râde , şi plange , se prinde de valuri,
Plutind printre ganduri
Se-agata de ramuri,
Se-aprinde inima mea.
Caci o inima-aprinsa
Nu va fi stinsa.
N-o poti atinge,
N-o poti uita...
9 noiembrie 2009 la 17:36
am citit-o cred k de mai mult de 20 de ori si inca o mai citesc. e atat de ...nu stiu ... m-ai lasat fara cuvinte si la cat de mult vorbesc nu se intampla des asta.bravo!
10 noiembrie 2009 la 17:54
prea frumos !
21 decembrie 2009 la 16:00
ce sentimental esti flash:)))
3 aprilie 2010 la 21:22
TARE
21 aprilie 2010 la 22:27
Cn e "Veronica Micle" a tha mey filozofule??