Ati simtit vreodata mirosul ploii?














Eu am iesit joi parca pana la niste cumparaturi prin city-mall, si afara ploua .Dar nu torential,nici nu picura. Era asa intre,cu picuri moi,mici,parca ploua tremurand.Era asa de curat,proaspat, incat pur si simplu ma uitam la cer,imi cadeau picaturi pe fata ,da nu aveam nimic,nu simteam.Era racoare,o racoare calda,de parca timpul statea in loc.
De cand ma stiu ador ploaia,inca de cand eram mic, saream in ploaie,iar maicamea "treci in casa",eu nimic, "mama vreau sa cresc mare".Si radeam intr-un hal,si zambeam nespus,si era o inocenta pura.[odata in curtea bunicilor a plouat intr'o vara,cu niste stropi cat o maslina,faceau bulbuci cand atingeau pamantul,dar era fierbinte-niciodata n-am sa uit clipa asta'].Am o gramada de amintiri legate de ploaie,cum se spune ,"am copilarit impreuna".Dar primul lucru care-mi vine in minte cand ma gandesc la ploaie e faptul ca,odata cu scurgerea picaturilor,zboara si timpul,asa de repede cum se scurge apa din maini.
Unora le place ploaie pentru ca lacrimile lor se contopesc cu picaturile de apa.,altora le place mirosul pamantului dupa ploaie.Mie imi mai place ca din cer cad stele ude,si ca e cateodata timpul ideal pentru a fi nostalgic.Si mirosul de nostalgie...te ispiteste.
Mai stiu ca ploaia spala pacatele,si ii cam tine pe oameni in casa.imi place si cand ploua torential si iau somn in nestire,ies pe afara sa ma plimb singur pe strada in liniste si nu ma deranjeaza nimeni .
Ploaia miroase a viata..a viata fiecaruia.ploaia ma purifica,ma linisteste,ma adoarme,ma incanta,ma intristeaza,ma face sa ma simt bine in pielea mea,ma alina,ma ajuta, ma intelege.

problema e ca unii oameni simt ploaia...altii doar se uda.