A fost odata ca-n poveşti
a fost din depărtare
o poveste fără sens
cu audienţă mare

şi era una mândră rău
de toţi acceptată,
rar o mai respingeam,
era foarte,foarte-aglomerată.

Si tot auzea lumea de ea,
se uita in geam,
ca doar de amortea,
Poporu n'o va mai vedea.

E ca atunci cand tu ai un caine,
Si vrei nespus sa'l purici,
iar din greseala folosesti,
Un fel' de'acid sufluric.

Se plimba azi,se plimba maine,
Se plimba-o'saptamana.
Si cand da'du sa ia' o paine,
Dadu de oastea pagana.

"ce faci tu 'carte-fara-sens',
de hoinaresti pe strazi?
vrei ca sa o iei pe drumuri noi,
si sa traiesti intenS?"

"mai draga-garda,
eu chiar m'am saturat,
de stat toata ziua intinsa lin pe pat
de'asta am plecat ,acum pe timp de pace,
cat guvernul inca'i jos si nu ne luam capace.
ca de.de s'o trezi vreodata,
si va vedea' ca m'am scumpit,
N'am sa mai pup ciocolata,
si nici vre-un par vopsit.
asa ca trist popor roman,
imi iau adio de la voi,
caci importanta nu mi'ati dat
si m'ati tratat ca pe'un gunoi.
Dar de va fi vreodata
nevoia sa ma'ntorc,
ma voi simti complexata ,
de'al vostru nul efort
de a ma tine'n tara,
fie ca bibliotecara,
ori mandra domnisoara,
chiar de nu's o fecioara."

Cu lacrimi pe obraji,
cartea spuse "bye"....
lasandu'se purtata ,
de-un cantec lin de nai.
Ea nu'si daduse seama,
ca'ndulcea luna mai,
i'seapropia sfarsitul
si insista tocmai.
si de'odata zgomotol,
sfarsii incet-incet,
de'o sa creada lumea ,
ca n'am scris un pamflet.
am intors eu capul,
si'o tigare fumai,
in timp ce-o frodonai,
dar la 2 paşi fusese,..calcata de tramvai

P.s>

Cine'o fi sa vada,
Aceasta balada,
Si din intamplare,
vreo admiratoare,
da din aripioare
si se'ntreaba "cine'a scris'o oare?"
ii raspund frumos,
Tandru si pompos,
Ca din sibiu,minunat oraş,
Ca un fluturas,tandru si ginagas,
N'a scris'o vreun ingeras,
Ci un drac pe nume flash.