Crengi de salcie,lacrimi înnegrite,
Îmbătrânite de timp , nimicuri adormite.
Riduri de sânge din mine se-adapă,
E-atâta vânt în jur, şi câtă singurătate,
                                E plin de păcate !

Flori de tristete au început sa râdă,
Ura din ele să nu se mai plângă.
Cântecul vântului fără speranţă
Urlă-n zadar, le seacă de viaţă,
                                 E plin de ignoranţă!

Sufletu-oglinzii fâlfâie-n mare,
Stă prins pe aţa timpului,
Între marmură şi-asteptare,
Pe pleoapa alintului?
                              E doar o-ntrebare!

Când sunt ursuz, tac ,refuz să vorbesc,
Pe mine –apasă toatem
Nu pot nici să zâmbesc,
Stare de spirit :
                            -SINGURĂTATE-

thx's to Olty@all rights reserved for this pic'