ideea cu îngerul de pe acoperiş o am de multă vreme. m-a fascinat tot timpul gândul că stă cineva pe acoperiş,noapte de noapte. enjoy!


Adorm în a nopţii palmă abstractă,
Purtat pe miraj de-o umbră intactă.
Mă chinui să aştern pe pielea fină
Urme ,să păstrez mireasma-i divină.

Visul mi-e gol
sau golul mi-e vis.
plutesc pe timp,
stau neatins.

A doua zi îmi prind uşor,
Cu-agrafe ploape triste
şi mă trezesc în zbor,
cu lacrimi egoiste.

Îmi întreb sufletul "ce ai?" 
Şi trist el îmi răspunde:
"Azi-noapte îngerul de mai
Venise nu-stiu unde.

Căci l-am simţit într-o secundă
Şi m-am temut de el,
Să nu fie vreo izbândă
Cu lacrimi dulci de caramel."

Asta spuse al meu suflet
atins de-un tandru urlet.
Ziua muribundă,ploaie de stele,
Stropii ei lovesc petale de lalele.

în toată viaţa mea eu mi-am dorit,
un înger alb să fi găsit.
şi să vorbesc puţin cu el,
sincer,ca unui bătrânel.

Te caut,te văd,
iar când să te ating,
cu-atingere uşoară pot doar
ca să te sting.

În minte îmi pătrunde
şi-mi zice doar atât:
"Copile,întreaga ta viaţă e doar un simplu joc,
În care tu eşti controlat de-un mare ventriloc."

Secunda următoare,el n-a mai apărut,
ca-o picătură-n mare se face nevăzut.
un înger, o poveste .
priveşte, nu mai este...


Mă bântuie doar un gând de-o clipă:
"Ce înger mă trage de... aripă!?"