N-am mai vorbit de mult cu tine,
si suntem impreuna zi de zi,
n-am mai zburat demult in taine.
cam,.. de cand eram copii.

mi-e dor mereu sa stiu ca tu existi,
ca esti acolo,ca fac parte din tine,
ca niciodata nu o sa mai risti,
sa te alungi din mine.

in bratele tale,
ma scufund lent,
incerc sa traiesc,
sa fiu prezent.

in viata ta,
a noastra impreuna,
sa o ajut sa nu apuna,
cum trece ea..

cred in dependenta,
de a ta absenta.
un perete de sfiala
ma cuprinde,ca o coala.

ocupi spatiul unui gand,
spatiul unei clipe,
ce-o sa-l car pana-n mormant,
pana-n ceruri infinite.

imi vad pleoapele vechi
intr-o oglinda murdara,
care-ti alunga discret,
ura de-aseara.

si-mi ingrop tipatul,
se termina actul,
ca-o ploaie de stele,
ce-acopera satul.

si-o data vom zbura-mpreuna,
fara sfiala,pana' nori,
sau poate chiar pana la luna,
vom fi aceeasi,doi actori.