Dramă...







Era o noapte prea senina,
Cu ceata si cu stele,
Si-o pata alba de lumina,
Ce-mi lasa mintea gheata.

Ma uit neincetat
La ce'asta noapte neagra
Ca la un soim de mult plecat
Intr-a lui viata de barbat.

Ma uit continuu, si deodata,
Incep sa prind putere,
Sa scap de-asta lume gri,
Si sa cant iar cu jucarii.

Cu masinute,cai,cu zmei,
Cu vrajitoare efemere,
Cu soldatei ce'ti dau idei
Sa stai mereu aici cu ele.

Sa stau sa cred,
Sa simt razand
Ca sunt copil si ca eu pot.
Sa-not in nori,sa calc pe timp,
Sa plang si sa alerg pe cer.

Dar vreau mai mult,
Si-alunec intr-o clipa,
Dorind mereu sa ma ridic
Si sa ma-ntorc in stele.

Ca-n universul ce-am cazut,
Nu-i loc de vis si pace,
In lumea asta s-a facut
Mult rau si s-o mai face.

Aici in ceasta-lume gri,
Pe-al pietrei umar rece
Timpul ,din ce in ce mai greu,
Se-ncumeta sa plece.

Raman blocat si vreau sa ies
Sa plec de-aici departe
S-aud al noptii cantec des
Intr-o lumina de deces.

O lumina difuza,
Parca prea confuza
Pentru niste ganduri,
Scrise-n doua randuri.

Raman acelasi eu ,acelasi trist,
Dar cu-n suras pe fata
Si-mi transform viata mea in vis,
Apoi se face ceata...

Si-n acel vis traiesc si-acum,
Ducand o viata de artist.
Noaptea vesel , ziua trist...


Special thx' to Olty for this awsome picture.