"Soapta”
Dintr-un vis adânc în noapte
inima bate departe ...
ea adânc în cer străbate
şi nu-i trebe paşapoarte
doar eu tremur vag de stele
zguduie visele mele
o şoaptă , parcă deşartă
o şoaptă de flacără,
ca un fâlfâit de-oglinzi în gheaţă.
se prevede jos în moarte.
se apropie ca o clipă
care stă pe-anoastră-aripă
şi uşor ea se risipă
Un suflet cicatrizat
nedemn de a fi urmat
devine frapat ,
şi se pierde în neant
Într-un univers de plută,
Doar şoapta e absolută.
27 martie 2010 la 20:28
si asta-i faina:D :X
31 martie 2010 la 17:41
Pe asta o stiu! Mi-ai trimis-o.Chiar, mai tii minte poezia mea?
31 martie 2010 la 19:16
declaratia? da ,cum sa uit asa ceva :">